miercuri, 22 martie 2017

Călătorie 1: Sibiul și minunata Bibliotecă Astra


Mi-am luat inima-n dinți și biletul în mână și am purces spre Sibiu, Sâmbăta trecută, la caldă invitație a Ancăi Vasilescu de la Biblioteca Astra.

O vizită cum nu se putea mai plăcută și mai surprinzătoare.

Voi începe un proiect (unic, din câte cunosc eu demersurile academice bibliologice) de scanare, copiere, izolare, catalogare și studiere a motivelor decorative de pe legăturile vechi din colecția Bibliotecii. 

Am descoperit în domnul director Silviu Borș nu numai o persoană deschisă dialogului și colaborării, dar și un veritabil iubitor de cultură și de patrimoniu, care mi-a arătat o parte din ospitalitatea sibiană cu care aveam să tot dau nas în nas pe parcursul călătoriei mele. 

Anca a avut răbdarea și buna-voință de a mă primi și a mă ghida (și de a face poze, destul de amuzată de perplexitatea mea în fața pereților plini cu rarități, fotografii care ilustrează articolul de față) iar domnul Borș m-a plimbat cu răbdare prin toate sălile și cotloanele celor două sedii ale Bibliotecii. 

De la sala de carte veche europeană, unde mi s-a oprit inima în loc un pic...








la sala de carte veche românească, unde iar mi s-a oprit nițel...




la muzeul bibliotecii, la legătoria de la subsol, la sala de conferințe de la etaj, complet restaurată...




populată cu scaune din piele de Cordoba...


...domnul director m-a plimbat cu calm și cu modestie prin niște comori de care nu aveam habar. 








Urmează să revin și să iau fiecare volum la studiat, și cu mila lui Dumnezeu, (și cu ajutorul oamenilor minunați de la secția de digitizare, care au dotări fantastice) nu o să mă prindă bâtrânețea!

Plus încă trei-patru proiecte conexe, dar deocamdată secrete. 

Plus un interviu cu doamna de la legătorie și povestea dumneaei.

Menționez deasemenea vizita la cea mai comodă și mai interesantă cafenea din Sibiu, Essenza Cafe, unde Răzvan Tempean și Sory Leicu au fost gazde exemplare, iar Ioan Asztalos, un entuziast al legătoriei cu care am băut o cafă mi-a făcut două cadouri cu totul și cu totul speciale (și când zic mi-a făcut... chiar mi-a făcut el însuși!):  o ediție piratată cu mult curaj și intenții bune din lexiconul lui Virgil Olteanu, Din Istoria și Arta Cărții, și un volum miniatural care îmbină legătoria și arta origami la a cărui tehnică recunosc că nici eu nu am ajuns și pentru care îl felicit! 



Pe scurt, oameni cu totul și cu totul minunați, din care 70% nu prea pot povesti, fiind întâmplări mult prea ciudate și personale.

La un alt om minunat am oprit pe drumul înapoi, și anume, chiar la...  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu